Un moștenitor locuiește singur în casa moștenită. Ce pot face ceilalți?

Un moștenitor locuiește singur în casa moștenită. Ce pot face ceilalți?

După decesul părinților, casa familiei poate ajunge să fie folosită doar de unul dintre copii. Ceilalți locuiesc în alt oraș sau în străinătate, nu au chei ori li se spune că nu mai au dreptul să intre. Uneori, discuțiile despre împărțirea moștenirii sunt amânate ani întregi.

Faptul că un moștenitor locuiește singur în casă nu îl transformă automat în proprietar exclusiv. Atunci când imobilul aparține mai multor moștenitori, fiecare are drepturi care trebuie respectate. Soluția depinde de actele existente, de cotele fiecăruia și de împrejurările concrete.

Primul pas este clarificarea situației succesorale: cine are calitatea de moștenitor, dacă moștenirea a fost acceptată și ce cotă revine fiecăruia. Trebuie verificat și dacă imobilul aparținea integral persoanei decedate sau numai în parte.

O cotă de jumătate din casă nu înseamnă, prin ea însăși, proprietatea exclusivă asupra anumitor camere. Până la stabilirea modului de folosință ori până la partaj, drepturile coproprietarilor privesc bunul comun.

Codul civil permite fiecărui coproprietar să folosească imobilul, cu respectarea destinației sale și a drepturilor celorlalți. Prin urmare, cel care locuiește acolo nu poate considera că simpla ocupare a casei îi permite să îi excludă pe ceilalți.

Ce demersuri pot face ceilalți moștenitori?

1. Să solicite accesul și stabilirea unei înțelegeri privind folosirea casei.

O solicitare scrisă poate clarifica dacă se dorește accesul în imobil, predarea unui set de chei sau stabilirea unor reguli de utilizare. Este util ca transmiterea și conținutul solicitării să poată fi dovedite.

Moștenitorii pot conveni cine folosește anumite spații, cum se suportă cheltuielile și dacă folosirea exclusivă de către unul dintre ei se face în schimbul unei sume de bani.

Dacă nu ajung la o înțelegere, modul de folosire a bunului comun poate fi stabilit de instanță, potrivit art. 639 din Codul civil. Această măsură reglementează utilizarea casei, fără să împartă definitiv proprietatea.

2. Să analizeze posibilitatea solicitării unor despăgubiri.

Despăgubirile nu sunt datorate automat doar pentru că un singur moștenitor locuiește în casă. Art. 636 alin. (2) din Codul civil privește situația în care folosința exclusivă se exercită împotriva voinței celorlalți coproprietari.

De aceea, contează dacă accesul a fost refuzat, dacă au existat solicitări de folosire a imobilului și dacă ceilalți și-au exprimat opoziția față de ocuparea exclusivă. Mesajele, notificările, răspunsurile primite și alte probe pot ajuta la clarificarea situației.

O notificare scrisă poate fi utilă, dar nu reprezintă singura modalitate de probă și nu stabilește automat data de la care sunt datorate despăgubirile.

Cuantumul trebuie justificat în raport cu prejudiciul, cota celui care solicită despăgubiri și perioada relevantă. Valoarea de închiriere a unui imobil comparabil poate constitui un reper, inclusiv printr-o expertiză. Nu se acordă automat întreaga chirie de piață unui moștenitor care deține doar o parte din proprietate.

3. Să solicite partajul, dacă doresc încetarea coproprietății.

Refuzul unui moștenitor de a discuta împărțirea casei nu îi oferă un drept permanent de blocare. În principiu, partajul poate fi cerut oricând, sub rezerva situațiilor de suspendare prevăzute de lege.

Împărțirea se face în natură atunci când este posibilă. Dacă imobilul nu poate fi împărțit corespunzător, acesta poate fi atribuit unuia sau mai multor coproprietari, la cererea lor, cu plata unei sulte — suma necesară pentru compensarea drepturilor celorlalți.

O altă soluție este vânzarea imobilului și distribuirea prețului potrivit cotelor de proprietate. În lipsa unei înțelegeri, vânzarea poate ajunge să se facă prin licitație publică, în condițiile legii. Faptul că un moștenitor locuiește în casă nu îi garantează atribuirea acesteia.

Înaintea oricărui demers trebuie verificate și eventualele drepturi speciale de folosință. De exemplu, soțul supraviețuitor poate beneficia, în condițiile legii, de un drept de abitație asupra locuinței. Existența acestui drept poate schimba analiza situației.

De asemenea, posibilitatea de a cere partajul nu trebuie confundată cu termenul pentru solicitarea despăgubirilor. Pretențiile bănești sunt supuse prescripției; termenul general este de trei ani, iar calculul său și eventualele cauze de suspendare ori întrerupere trebuie analizate concret.

Pentru evaluarea cazului sunt utile actele de proprietate, certificatul de moștenitor, dacă există, documentele cadastrale, corespondența dintre moștenitori și dovezile privind accesul sau refuzul accesului. Data decesului este relevantă pentru stabilirea legii aplicabile succesiunii.

Dacă vă confruntați cu un conflict privind casa moștenită, analiza actelor poate arăta ce demers este potrivit: stabilirea folosinței, solicitarea despăgubirilor sau partajul succesoral.

Pentru programarea unei consultații, puteți contacta Cabinetul de Avocat Lucia Lucaci la avocatlucialucaci@gmail.com