ȘTERGEREA DATORIILOR
PRIN INSOLVENȚA PERSOANEI FIZICE
I. PLANUL DE RAMBURSARE A DATORIILOR
Așa cum menționam într-un articol anterior (https://www.avocatlucaci.ro/stergerea-datoriilor-prin-falimentul-persoanei-fizice/), efectul principal și urmărit de orice debitor supus procedurii insolvenței persoanei fizice, este eliberarea de datoriile reziduale (ștergerea datoriilor rămase în urma aplicării procedurii).
Astfel, prima soluție prevăzută de lege este una cea vizează și recuperarea unei proporții cât mai mari din creanță de către creditor, în așa fel ăncât procedura să avantajeze deopotrivă debitorul, dar și creditorii.
Potrivit Legii nr. 151/2015, procedura pe bază de plan de rambursare a datoriilor este o procedură administrativă care debutează la cererea debitorului persoană fizică.
Cererea se depune la Comisia de Insolvență din cadrul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC – https://anpc.ro/ce-este-insolventa-persoanelor-fizice/) și trebuie să conțină următoarele:
motivele care au condus la ajungerea în stare de insolvență;
numele/denumirea creditorilor, domiciliul/sediul social al acestora, valoarea și tipul creanței: certe sau sub condiție, scadente ori nescadente, arătându-se suma și, dacă este cazul, dreptul sau cauza de preferință;
acțiunile judiciare împotriva averii debitorului, inclusiv, dacă este cazul, procedurile de executare silită începute, măsuri asigurătorii aplicate;
demersuri de renegociere extrajudiciară a anumitor datorii întreprinse de debitor anterior formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței;
cuantumul veniturilor din muncă și al celor asimilate acestora, al sumelor de bani cuvenite cu titlu de pensie în cadrul asigurărilor sociale ori reprezentând o altă categorie de prestații sociale, precum și a oricăror altor venituri, inclusiv venituri cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuală și dividende încasate într-o perioadă de 3 ani anterior depunerii cererii, precum și schimbările previzionate ale veniturilor în următorii 3 ani;
bunurile debitorului, incluzând bunurile aflate în proprietate comună pe cote-părți sau în devălmășie, cu precizarea altor drepturi reale decât dreptul de proprietate pe care debitorul le deține asupra bunurilor altor persoane;
conturile deschise la instituțiile de credit sau la societățile de investiții financiare de către debitor, precum și conturile prin care debitorul își rulează disponibilitățile financiare sau de investiții, precum și disponibilul din aceste conturi;
creanțe al căror titular este debitorul, precum și orice drepturi reale, altele decât dreptul de proprietate, pe care debitorul le deține asupra bunurilor altor persoane;
actele cu titlu gratuit, precum și tranzacțiile de peste 10 salarii minime pe economie încheiate în ultimii 3 ani anterior formulării cererii;
numele persoanelor cărora debitorul le prestează întreținere în mod curent și titlul cu care aceasta este prestată și, dacă este cazul, numele persoanelor care contribuie, împreună cu debitorul, la prestarea acestei întrețineri;
litigiile în curs sau finalizate în care debitorul este sau a fost parte, care ar putea să afecteze în orice fel patrimoniul acestuia;
mențiunea că nu a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 88 , a infracțiunii de evaziune fiscală, a infracțiunilor de fals sau a unei infracțiuni intenționate contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii ori că a intervenit reabilitarea pentru astfel de condamnări, împreună cu înscrisurile doveditoare;
mențiunea că nu a beneficiat de o eliberare de datorii reziduale, potrivit prezentei legi, în ultimii 5 ani anterior depunerii cererii, respectiv că nu a făcut obiectul unei proceduri de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor ori de lichidare de active, care a fost închisă din motive imputabile acestuia, în ultimii 5 ani anterior depunerii cererii;
dacă este cazul, denumirea societăților la care debitorul a avut calitatea de asociat unic, administrator sau asociat/acționar în ultimii 2 ani anterior introducerii cererii, numărul sau procentul acțiunilor/părților sociale/părților de interes deținute;
dacă este cazul, calitatea de persoană fizică autorizată, titular al unei întreprinderi individuale sau membru al unei întreprinderi familiale deținută în ultimii 2 ani anterior introducerii cererii.
La cererea depusă la Comisia de Insolvență, trebuie anexate următoarele înscrisuri:
dovada faptului că este angajat sau că desfășoară o activitate producătoare de venituri ori, după caz, documente care să ateste lipsa/reducerea capacității sale de muncă, iar, dacă este șomer, dovada faptului că nu a fost concediat din motive imputabile și că a făcut toate demersurile specifice unei persoane diligente pentru obținerea unui loc de muncă;
documente care să ateste veniturile din muncă și cele asimilate acestora, sumele de bani cuvenite cu titlu de pensie în cadrul asigurărilor sociale ori reprezentând o altă categorie de prestații sociale, precum și orice alte venituri, inclusiv venituri cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuală și dividende încasate într-o perioadă de 3 ani anterior depunerii cererii, precum și o mențiune privind schimbările previzionate ale veniturilor în următorii 3 ani;
copii ale declarațiilor fiscale pentru ultimii 3 ani anterior formulării cererii;
un raport complet de la Biroul de Credit, emis cu maximum 30 de zile înainte de data depunerii cererii;
o propunere de plan de rambursare a datoriilor, care conține cel puțin sumele pe care debitorul consideră că le va putea plăti periodic creditorilor săi.
În cazul în care debitorul este căsătorit, logodit sau în concubinaj, iar datoriile și/sau bunurile sunt comune, cererea trebuie semnată și de soț/logodnit/concubin.
Obligatoriu, cu cel puțin 30 de zile înainte de data depunerii cererii, debitorul notifică intenția sa de deschidere a procedurii fiecărui creditor cunoscut, prin orice mijloc de comunicare ce asigură confirmarea primirii.
EXAMINAREA CERERII – SOLUȚIILE COMISIEI DE INSOLVENȚĂ
În termen de 30 de zile de la primirea cererii, comisia de insolvență își verifică, din oficiu, competența teritorială, analizează cererea și actele depuse în susținerea acesteia și, după ascultarea debitorului și informarea acestuia cu privire la efectele procedurii, emite:
a) o decizie de admitere în principiu a cererii de deschidere a procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor, prin care desemnează și un administrator al procedurii și în care indică și dacă sunt necesare măsuri provizorii;
b) o decizie prin care constată că situația financiară a debitorului este iremediabil compromisă și prin care, numai după obținerea acordului debitorului, sesizează instanța pentru deschiderea procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de active, în cazul în care debitorul are bunuri și/sau venituri urmăribile.
De asemenea, cererea debitorului mai poate fi respinsă și dacă debitorul se află în situații de excludere la la procedură (prevăzute la art. 4 al. 3 și 4) sau dacă debitorul are bunuri valorificabile, din al căror preț se poate acoperi totalitatea creanțelor sau cuantumul datoriilor ce ar rămâne neplătite este mai mic decât valoarea-prag.
Decizia comisiei poate fi atacată în termen de 7 zile de la data comunicării, cu contestație, la instanța competentă. Contestația suspendă executarea deciziei comisiei de insolvență. Sentința nu este executorie și poate fi atacată cu apel, în termen de 7 zile de la comunicare.
EFECTELE DESCHIDERII PROCEDURII – SUSPENDAREA PROVIZORIE
La data emiterii deciziei de admitere în principiu a cererii de deschidere a procedurii insolvenței, se suspendă provizoriu, de drept, executările silite începute potrivit averii debitorului.
Decizia se comunică de îndată executorului judecătoresc.
Suspendarea executării silite, ca măsură provizorie, durează până cel mai târziu la data aprobării planului sau, după caz, până la rămânerea definitivă a sentinței prin care se soluționează cererea de confirmare a planului sau până la expirarea termenului de formulare a cererii de confirmare a planului.
Perioada suspendării nu poate depăși 3 luni, cu excepția situației în care instanța a încuviințat prelungirea suspendării provizorii, pentru durate de până la 3 luni, dacă în lipsa acestei măsuri situația financiară a debitorului ar deveni iremediabil compromisă, existând un risc cert ca planul de rambursare a datoriilor să nu se poată realiza.
TABELUL PRELIMINAR DE CREANȚE
În termen de 60 de zile de la publicarea notificării în Buletinul procedurilor de insolvență, administratorul procedurii elaborează tabelul preliminar de creanțe.
Dacă există neconcordanțe între datele furnizate de debitor și cele comunicate de creditori, administratorul procedurii poate solicita documente și informații suplimentare sau poate chema părțile pentru lămuriri.
Dacă apreciază necesar, administratorul procedurii poate solicita informații relevante despre patrimoniul debitorului oricărei instituții publice sau autorități publice competente, precum și oricărei persoane fizice ori juridice cu care debitorul a declarat că este sau că s-a aflat în raporturi de muncă în ultimii 2 ani ori în raporturi care ar putea să afecteze în orice fel patrimoniul debitorului, informațiile fiind furnizate cu titlu gratuit.
În tabelul preliminar de creanțe sunt menționate suma solicitată de către creditor, suma acceptată de administratorul procedurii, informații privind cauza de preferință de care beneficiază creanța și rangul de prioritate al cauzei de preferință.
Creanțele beneficiare ale unei cauze de preferință se înscriu în tabelul preliminar, inclusiv cu dobânzile, până la valoarea de piață a bunului afectat cauzei de preferință, stabilită prin evaluare.
În cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă cauza de preferință se va face la un preț mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv, diferența favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanța sa fusese înscrisă drept creanță chirografară sau dacă i-ar fi fost redusă suma aferentă dobânzilor acumulate, dar nu mai mult decât suma datorată.
Administratorul procedurii notifică tabelul preliminar de creanțe creditorilor și debitorului.
În termen de 7 zile de la data comunicării tabelului de creanțe, acesta poate fi atacat cu contestație de către creditori sau de către debitor.
Dacă se depun mai multe contestații, acestea se înregistrează în același dosar și se soluționează printr-o singură sentință, în 20 de zile de la înregistrarea ultimei contestații, cu citarea creditorilor contestatori sau, după caz, ale căror creanțe au fost contestate și a debitorului.
Sentința poate fi atacată cu apel, la tribunal, în termen de 7 zile de la comunicare. În termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a sentinței, administratorul procedurii elaborează tabelul definitiv de creanțe, pe care îl notifică creditorilor și debitorului și îl depune la comisia de insolvență.
În cazul necontestării tabelului preliminar de creanțe, acesta devine tabel definitiv de creanțe, debitorul și creditorii fiind notificați cu privire la aceasta, administratorul procedurii depunându-l la comisia de insolvență.
PLANUL DE RAMBURSARE A DATORIILOR
În termen de 30 de zile de la notificarea creditorilor debitorul, împreună cu administratorul procedurii, elaborează un plan de rambursare a datoriilor.
În planul de rambursare a datoriilor se includ:
motivele care au condus la ajungerea în stare de insolvență;
cotitatea salariului sau a altor venituri ale debitorului destinate acoperirii pasivului;
lista bunurilor, inclusiv a bunurilor grevate de cauze de preferință, a căror valorificare se propune pentru acoperirea pasivului și valoarea de piață a acestora; dacă este cazul, propunerea de partaj a bunurilor pe care debitorul le deține în devălmășie sau coproprietate;
lista creanțelor al căror titular este debitorul și data scadenței acestora;
cota de acoperire a creanțelor prin planul de rambursare, care trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții:
1. să fie superioară cotei de acoperire ce ar putea fi obținută de creditori în procedura judiciară de insolvență prin lichidare de active;
2. să fie superioară valorii bunurilor urmăribile ale debitorului, reprezentată ca procent din totalul valoric al bunurilor și veniturilor urmăribile ale debitorului;
lista bunurilor neurmăribile și veniturilor neurmăribile, precum și sursele din care se acoperă cheltuielile pentru asigurarea unui nivel de trai rezonabil, listă supusă aprobării prealabile a comisiei de insolvență;
orice alte măsuri pentru redresarea situației financiare a debitorului, precum: denunțarea unor contracte, obligații asumate de debitor pentru majorarea veniturilor destinate acoperirii pasivului, cum ar fi reorientarea profesională sau reangajarea, constituirea de garanții suplimentare.
Pentru evaluarea bunurilor din averea debitorului, comisia de insolvență, la cererea administratorului procedurii, poate dispune, atunci când consideră necesar, efectuarea unei expertize. Această expertiză este efectuată prin corpul propriu de experți.
În planul de rambursare nu pot fi reduse sau eșalonate obligațiile legale sau convenționale de întreținere si nici obligațiile rezultate din atragerea răspunderii penale și contravenționale.
Durata de executare a planului este de maximum 5 ani de la data rămânerii definitive a deciziei de deschidere a procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor. Debitorul și creditorii săi pot prevedea în plan și posibilitatea prelungirii executării cu cel mult 12 luni, în condițiile stabilite în plan.
Planul, însoțit de o evaluare, elaborată de comisia de insolvență, cu privire la fezabilitatea acestuia, se notifică creditorilor cunoscuți.
Votul asupra planului de rambursare
Planul este aprobat dacă creditorii reprezentând minimum 55% din valoarea totală a creanțelor și 30% din valoarea creanțelor ce beneficiază de cauze de preferință au votat în favoarea acestuia.
Majoritatea prevăzută la alin. (1) nu va fi considerată întrunită dacă ea nu ar fi fost realizată fără votul creditorilor înrudiți cu debitorul.
Creditorii pot vota asupra planului de rambursare și prin corespondență – telefax, poștă electronică sau alte mijloace ce asigură transmiterea votului și confirmarea primirii acestuia, precum și identificarea creditorului votant.
Creditorii care au fost notificați și care nu și-au exprimat votul, prin oricare dintre modalități, vor fi considerați că au votat în favoarea acestuia.
Administratorul procedurii întocmește un proces-verbal în care constată rezultatul votului. Planul de rambursare și procesul-verbal se depun la comisia de insolvență în 3 zile de la data încheierii votului.
Aprobarea planului – Deschiderea procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor
Dacă planul de rambursare este aprobat sau considerat aprobat, comisia de insolvență constată, prin decizie, deschiderea procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor.
Decizia se comunică debitorului, creditorilor și administratorului procedurii și se publică, de îndată, în Buletinul procedurilor de insolvență – secțiunea „Debitori – persoane fizice cu obligații ce nu decurg din exploatarea unei întreprinderi”.
Decizia se comunică, prin grija administratorului procedurii, instituțiilor competente în vederea înscrierii mențiunii referitoare la deschiderea procedurii în registrele de publicitate imobiliară și mobiliară.
Contestarea deciziei de deschidere a procedurii pe bază de plan de rambursare a datoriilor
În termen de 7 zile de la data comunicării deciziei de deschidere a procedurii, aceasta poate fi atacată cu contestație, la instanța competentă, de către creditorii care au votat împotriva planului.
Contestația suspendă executarea deciziei comisiei de insolvență.
Dacă se depun mai multe contestații, acestea se înregistrează în același dosar și se soluționează printr-o singură sentință.
Sentința nu este executorie și se atacă cu apel, la tribunal, în termen de 7 zile de la comunicare.
Apelul se judecă de urgență și cu precădere.
Dacă planul nu a fost aprobat sau nu au fost întrunite condițiile pentru a fi considerat aprobat, administratorul procedurii consemnează în procesul-verbal opinia sa cu privire la motivele neaprobării planului, la caracterul echitabil față de creditori al măsurilor propuse în plan și la fezabilitatea acestora.
Procesul-verbal se depune la comisia de insolvență, în termen de 3 zile de la data încheierii votului.
Comisia de insolvență, verificând procesul-verbal, confirmă sau, după caz, infirmă procesul-verbal. În cazul infirmării, procesul-verbal se retransmite administratorului procedurii, pentru reluarea votului asupra planului de rambursare sau pentru completarea procesului-verbal. În cazul confirmării, procesul-verbal și planul de rambursare neaprobat se comunică debitorului.
Dacă planul de rambursare nu este aprobat, debitorul poate cere instanței, în termen de 7 zile de la comunicarea procesului-verbal, fie confirmarea planului, fie deschiderea procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de active.
Cererea debitorului este însoțită de procesul-verbal și de planul de rambursare neaprobat.
Instanța poate confirma planul de rambursare dacă sunt întrunite în mod cumulativ următoarele condiții:
a) debitorul este în insolvență, fără ca situația sa financiară să fie iremediabil compromisă, și nu se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 4 alin. (3) și (4) privitoare la persoanele excluse de la procedură;
administratorul procedurii a reținut în procesul-verbal prevăzut la art. 31 că măsurile propuse în planul de rambursare sunt echitabile pentru creditori și realizabile de către debitor;
planul de rambursare a întrunit votul favorabil al titularilor de creanțe reprezentând cel puțin majoritatea din valoarea totală a creanțelor;
constată că împotrivirea unuia dintre creditorii cu acordul căruia ar putea fi întrunită majoritatea este întemeiată exclusiv pe nemulțumirea privind procentul de îndestulare a creanței sale, iar alți creditori neînrudiți care reprezintă cel puțin 30% din totalul creanțelor și-au exprimat acordul cu privire la planul de rambursare propus;
cota de acoperire a creanțelor este superioară celei ce ar putea fi obținută de creditori în procedura judiciară de insolvență prin lichidare de active, dar nu mai mică de 50% din totalul valorii creanțelor, și este mai mare decât procentul pe care îl reprezintă valoarea bunurilor urmăribile ale debitorului în raport cu totalul valoric al bunurilor și veniturilor urmăribile ale debitorului.
Sentința se comunică debitorului și creditorilor, iar în termen de 7 zile de la comunicare, aceasta poate fi atacată cu apel, la tribunal.
EFECTELE APROBĂRII PLANULUI – SUSPENDAREA DE DREPT
De la data aprobării planului de rambursare se suspendă de drept toate măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra patrimoniului debitorului. Suspendarea operează, după caz:
până la rămânerea definitivă a sentinței prin care s-a soluționat cererea de eliberare de datorii;
până la închiderea, din motive imputabile debitorului, a procedurii insolvenței pe bază de plan de rambursare;
până la închiderea procedurii insolvenței prin lichidare de active, în cazul în care toți creditorii își exprimă acordul pentru intrarea în procedura insolvenței prin lichidare de active.
Atenție! Nu sunt supuse suspendării de drept măsurile de executare silită îndreptate împotriva codebitorilor și/sau terților garanți.
De la data rămânerii definitive a tabelului de creanțe și până la rămânerea definitivă a sentinței prin care s-a soluționat cererea de eliberare de datorii este suspendată de drept, în privința debitorului, curgerea dobânzilor, penalităților, majorărilor de întârziere, precum și a oricăror altor asemenea accesorii ale obligației de plată, cu excepția creanțelor care beneficiază de cauze de preferință ale căror dobânzi și alte accesorii se calculează conform actelor din care rezultă creanța, în limita valorii bunului grevat de cauza de preferință.
De asemenea se suspendă prescripția dreptului creditorilor de a cere executarea silită a creanțelor acestora împotriva debitorului.
În cazul neconfirmării planului de rambursare a datoriilor, suspendarea curgerii dobânzilor, penalităților, majorărilor de întârziere, precum și a oricăror altor asemenea accesorii ale obligației de plată nu operează, iar prescripția dreptului creditorilor de a cere executarea silită a creanțelor acestora împotriva debitorului continuă să curgă de la data rămânerii definitive a sentinței prin care s-a respins planul.
Drepturile și obligațiile debitorului pe durata procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor.
Obligații debitorului:
să coopereze activ cu comisia de insolvență și administratorul procedurii și să pună la dispoziția acestora informațiile și înscrisurile solicitate, în vederea verificării condițiilor pentru deschiderea procedurii, elaborării planului de rambursare a datoriilor și evaluării modului de executare a acestuia;
să efectueze plățile către creditori la termenele stabilite în planul de rambursare a datoriilor și să execute orice alte măsuri prevăzute în plan;
să comunice administratorului procedurii, trimestrial, o situație cu privire la executarea planului de rambursare la care să anexeze dovezile referitoare la plățile efectuate, precum și o situație cu privire la orice alte acte supuse supravegherii administratorului procedurii, și, respectiv, comisiei de insolvență.
să desfășoare, în condițiile legii, potrivit abilităților și pregătirii sale profesionale, o activitate producătoare de venituri sau să caute un loc de muncă mai bine remunerat, iar în situația pierderii locului de muncă, din motive neimputabile, să depună toată diligența rezonabilă pentru obținerea unui nou loc de muncă;
să informeze administratorul procedurii cu privire la obținerea oricăror venituri suplimentare față de nivelul estimat în planul de rambursare, precum și cu privire la orice reducere a salariului sau a oricăror altor venituri estimate;
să informeze administratorul procedurii cu privire la dobândirea, cu orice titlu, inclusiv din moșteniri sau donații, de bunuri sau servicii a căror valoare depășește salariul minim pe economie;
să participe la cursuri/programe de educație financiară organizate în aplicarea prezentei legi;
h) să informeze administratorul procedurii cu privire la orice schimbare a domiciliului sau a reședinței principale, nu mai târziu de 5 zile de la producerea schimbării.
Pe durata executării planului de rambursare, debitorul poate încheia, fără acordul administratorului procedurii, orice acte referitoare la bunurile neurmăribile, precum și orice acte care sunt necesare pentru întreținerea sa și a persoanelor aflate în întreținerea sa, în limita cheltuielilor aprobate pentru asigurarea unui nivel de trai rezonabil.
În ceea ce privește bunurile urmăribile, debitorul va putea face, fără acordul administratorului procedurii, doar acte de administrare și conservare, care nu diminuează și nu pun în pericol valoarea acelui bun sau a altor bunuri ale debitorului. Pe durata executării planului de rambursare a datoriilor, debitorul nu poate contracta noi împrumuturi decât cu acordul comisiei de insolvență, sesizată de administratorul procedurii, și numai pentru rezolvarea unei situații grave și urgente de pericol pentru viața sau sănătatea sa ori a persoanelor aflate în întreținerea sa.
Închiderea procedurii ca efect al executării planului de rambursare a datoriilor – ȘTERGEREA DATORIILOR REZIDUALE
În cazul în care planul de rambursare a fost executat, comisia de insolvență, sesizată de administratorul procedurii cu raportul final, necontestat sau rămas definitiv, după caz, constată îndeplinirea măsurilor și plata obligațiilor potrivit clauzelor planului și dispune închiderea procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor, prin decizie, emisă în termen de 30 de zile de la primirea raportului final. Decizia însoțește cererea debitorului de ștergere a datoriilor reziduale.
În baza cererii debitorului, însoțită de decizia comisiei de insolvență de închidere a procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare, instanța dispune eliberarea debitorului de datoriile reziduale, constând în valoarea creanțelor ce depășește cota de acoperire convenită prin planul de rambursare.
Sentința se comunică debitorului și creditorilor și poate fi atacată cu apel, la tribunal, în termen de 7 zile de la comunicare. Apelul se judecă de urgență și cu precădere.
Instanța de insolvență poate respinge cererea de eliberare de datorii dacă debitorul și-a încălcat, pe durata procedurii de insolvență, obligațiile impuse prin prezenta lege sau prin planul de rambursare, inclusiv comportament neglijent ori lipsit de interes cu privire la executarea obligațiilor ce îi revin în temeiul prezentei legi.
No comments yet.