Începând cu data de 1 ianuarie 2017, prin Legea nr. 170/2016, Parlamentul României a decis aplicarea unui impozit specific afacerilor medii și mari din zona HoReCa (Hoteluri, Restaurante, Catering), impozitul specific este în avantajul acestora, atât timp cât unitățile respective înregistrează profit.
Astfel, prin derogare de la prevederile titlului II din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 170/2016 reglementează impozitul specific pentru persoanele juridice române care desfăşoară activităţi corespunzătoare următoarelor codurilor CAEN:
5510 – „Hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare”,
5520 – „Facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată”,
5530 – „Parcuri pentru rulote, campinguri şi tabere”,
5590 – „Alte servicii de cazare”,
5610 – „Restaurante”,
5621 – „Activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente”,
5629 – „Alte servicii de alimentaţie n.c.a.”,
5630 – „Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor”.
Așadar, firmele din sectorul turistic, restaurante şi alimentaţie publică ce desfășoară efectiv activități în domeniul HoReCa sunt obligate la plata unui impozit specific, determinat în funcție de mai multe variabile, precum rangul localității în care este amplasată unitatea, suprafața acesteia sau sezonalitatea.
Potrivit Legii nr. 170/2016, proprietarii de unităţi ce au înscrisă ca activitate principală sau secundară activitatea cu codul CAEN 5630 – ,,Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor” vor calcula impozitul specific pe baza următoarele formule:
Impozit specific anual/unitate = k*(x+y*q)*z, unde:
k – 900, valoarea impozitului standard (lei);
x – variabilă în funcţie de rangul localităţii;
y – variabilă în funcţie de suprafaţa utilă comercială/de servire/ de desfăşurare a activităţii;
z – coeficient de sezonalitate (se referă la perioada de funcţionalitate a unităţilor de cazare în timpul unui an);
q = 0,9 şi reprezintă coeficient de ajustare pentru spaţiu tehnic unitate – locaţie de desfăşurare a activităţilor.
Potrivit dispozițiilor în vigoare, atât în cazul municipiilor, cât şi în cazul marilor oraşe şi a capitalei, există patru zone pentru a determina rangul localităţii, de la D la A, în care zona D este cea mai ieftină, iar A cea mai costisitoare.
Spre exemplu, cel ce deţine un bar de 100 mp în centrul oraşului Iași (zona A) va datora anual un impozit în cuantum 9.315 lei, rezultaţi din calculul: 900 x (14 + 10 x 0,9) x 0.45.
Oricum ar fi, atât timp cât înregistrează profit, o astfel de entitate este avantajă prin aplicarea impozitului specific, plătind mai puțin decât în mod normal. Într-o singură situație, și anume cea în care barul ar termina anul pe pierdere, impozitul specific este mai mare decât impozitul pe profit.
Contribuabilii care se înfiinţează în cursul anului, inclusiv contribuabilii nou-înfiinţaţi ca efect al unor operaţiuni de reorganizare efectuate potrivit legii, şi care au înscrisă în actele constitutive, ca activitate principală sau secundară, una dintre activităţile corespunzătoare codurilor CAEN prevăzute mai sus, plătesc impozitul specific, începând cu anul următor înfiinţării, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 3:
”Sunt obligate la plata impozitului specific unor activităţi, persoanele juridice române care la data de 31 decembrie a anului precedent, aveau înscrisă în actele constitutive, ca activitate principală sau secundară, una dintre activităţile corespunzătoare codurilor CAEN prevăzute mai sus și nu se află în procedura de lichidare.”
Contribuabilii care au mai multe unităţi determină impozitul specific anual prin însumarea impozitului specific aferent fiecărei unităţi, calculat conform formulei stabilite în anexa corespunzătoare codului CAEN.
Contribuabilii care desfăşoară mai multe activităţi cu codurile CAEN prevăzute la art. 1, cu excepţia celor care desfăşoară activităţi prin intermediul unui complex hotelier, determină impozitul specific prin însumarea impozitului specific, pentru fiecare activitate desfăşurată.
În situaţia în care intervin modificări datorate începerii/încetării unei activităţi corespunzătoare codurilor CAEN prevăzute la art. 1 sau intervine modificarea suprafeţelor aferente desfăşurării fiecărei activităţi, începând cu semestrul următor acestor modificări, contribuabilii recalculează, în mod corespunzător, impozitul specific aferent perioadei rămase din an/perioadei din anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat, prin împărţirea impozitului specific anual la 365 de zile calendaristice şi înmulţirea cu numărul de zile aferent perioadei rămase din an/perioadei din anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat.
În situaţia în care se înfiinţează o nouă unitate cu activităţi corespunzătoare codurilor CAEN prevăzute la art. 1, începând cu semestrul următor, contribuabilii recalculează, în mod corespunzător, impozitul specific aferent perioadei rămase din an.
În situaţia în care un sat, o comună sau o staţiune turistică de interes local dobândeşte statutul de staţiune turistică de interes naţional, contribuabilii stabiliţi în aria de administrare a acesteia vor plăti impozitul specific la nivelul stabilit pentru sate/comune/staţiuni de interes local pentru încă 3 ani de la dobândirea statutului de staţiune turistică de interes naţional.
În situaţia în care, în cursul unui an, au apărut modificări cu privire la îndeplinirea condiţiilor care au stat la baza eliberării certificatului de clasificare prevăzut la alin. (4) sau la numărul locurilor de cazare, contribuabilii calculează impozitul specific, în mod corespunzător, începând cu semestrul următor acestor modificări.
Contribuabilii care desfăşoară activităţi prin intermediul unui complex hotelier (astfel cum este definit la art. 2 alin. (1) lit. c) din lege: structură de primire turistică cu funcţiuni de cazare care pentru obţinerea certificatului de clasificare include în perimetrul ei alte activităţi, dar cel puţin una clasificată ca impusă aferentă codurilor CAEN 5610 şi/sau 5630, şi îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: 1. sunt exploatate de aceeaşi persoană juridică română; 2. înregistrează distinct în evidenţa contabilă operaţiunile efectuate; 3. nu include activităţile aferente codurilor CAEN 5621 şi 5629), determină impozitul specific potrivit formulei stabilite în anexa nr. 3 din lege, cu aplicarea coeficienților arătați mai sus.
Veniturile obţinute din activitatea unui complex hotelier din contracte de închiriere sau asociere către/cu alte societăţi reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, vor fi supuse impozitării conform art. 10 alin. (2), adică prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal cu privire la impozitul pe profit.
Contribuabilii care desfăşoară activităţi prin intermediul unui hotel, hotel apartament, motel, pensiuni turistice, pensiuni turistice rurale, pensiuni turistice urbane, pensiuni agroturistice, apartamente de închiriat, hotel tineret, bungalow-uri, vile, reprezentând structuri de primire turistică amenajate în clădiri sau în corpuri de clădiri, care pun la dispoziţia turiştilor spaţii de cazare şi spaţii de alimentaţie publică de tip restaurant, bar, toate aceste servicii specifice fiind activităţi ale aceleiaşi societăţi care desfăşoară activitatea de cazare, nefăcând obiectul închirierii sau asocierii către/cu alte societăţi, determină impozitul specific potrivit formulei stabilite în anexa nr. 3.
Pentru contribuabilii care încetează să existe în cursul anului, impozitul specific se recalculează în mod corespunzător, prin împărţirea impozitului specific anual la 365 de zile calendaristice şi înmulţirea cu numărul de zile aferent perioadei fiscale corespunzătoare fiecărui contribuabil, luând în considerare, dacă este cazul, şi modificarea impozitului specific în cursul anului.
În cazul retragerii definitive de către autorităţile competente a autorizaţiei de funcţionare/certificatului de clasificare pentru toate activităţile prevăzute în anexele corespunzătoare codurilor CAEN, persoanele juridice române prevăzute la art. 1 sunt obligate la plata impozitului pe profit începând cu trimestrul următor retragerii autorizaţiei de funcţionare/certificatului de clasificare.
În cazul în care, în cursul unui an, un contribuabil intră în inactivitate temporară înscrisă în registrul comerţului sau în registrul ţinut de instanţele judecătoreşti competente, după caz, acesta rămâne în sistemul de impunere reglementat de legea nr. 160/2017 şi nu mai datorează impozitul specific începând cu semestrul următor. În cazul în care perioada de inactivitate încetează în cursul anului, contribuabilul datorează impozitul specific începând cu semestrul următor celui în care încetează perioada de inactivitate.
Declararea şi plata impozitului specific se efectuează semestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare. Suma de plată reprezintă o jumătate din impozitul specific anual, stabilit potrivit prezentei legi.
Prin excepţie de la prevederile alin. (1), contribuabilii care încetează să existe în cursul anului declară şi plătesc impozitul specific determinat potrivit art. 7 alin. (1) până la data încheierii perioadei impozabile, potrivit legii, luând în calcul, dacă este cazul, şi impozitul specific declarat şi plătit în semestrele anterioare.
Contribuabilii care au fost plătitori de impozit specific în anul precedent şi nu mai îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 3, în anul următor, aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit prevăzut de Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
Contribuabilii care au fost plătitori de impozit specific unor activităţi şi care anterior au realizat pierdere fiscală recuperează pierderea din profiturile impozabile obţinute în următorii 7 ani consecutivi, de la data la care au revenit la sistemul de impozitare reglementat de titlul II din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare. Pierderea fiscală se recuperează în perioada cuprinsă între data înregistrării pierderii fiscale şi limita celor 7 ani.
Persoanele juridice române plătitoare de impozit pe profit comunică organelor fiscale teritoriale aplicarea impozitului specific anual, până la data de 31 martie inclusiv a anului pentru care se plăteşte impozitul specific.
În cazul în care, la data de 31 decembrie inclusiv, condiţiile prevăzute la art. 3 nu mai sunt îndeplinite, contribuabilii comunică organelor fiscale teritoriale ieşirea din acest sistem de impunere, până la data de 31 martie inclusiv a anului următor.