În ce condiții își poate da un salariat demisia? După încetarea contractului de muncă prin acordul părților sau demisie, cât trebuie să mai lucreze efectiv angajatul? Care este perioada de preaviz? Se poate demisiona fără preaviz? În perioada preavizului angajatul poate reveni asupra hotărârii de a demisiona? Angajatorul are posibilitatea să nu accepte demisia unui salariat? Cum se procedează în astfel de situații?
Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care le primesc foarte des avocații. Iată ce trebuie să cunoască orice salariat despre demisie și ce efecte produce acest act.
Ce reprezintă demisia
Demisia este un act liber, unilateral. Demisia este expresia libertății muncii și nu poate fi constrânsă. Demisia nu se motivează și nu se aprobă. Există o falsă impresie în practică și anume aceea că demisia „se aprobă” de către angajator. Nimic mai neadevărat: aceasta doar i se comunică angajatorului, iar acesta nu are posibilitatea de a o respinge. Pentru a fi valabilă, demisia se formulează doar în scris, căci demisia verbală nu produce efecte.
Legea spune că angajatorul este obligat să înregistreze demisia. De la momentul demisiei, curge termenul de preaviz. În cazul în care angajatorul refuză să primească demisia, salariatul are posibilitatea de a dovedi faptul că și-a dat demisia, prin orice mijloc de probă, inclusiv cu martori.
Condițiile impuse de preaviz
Termenul de preaviz este acea perioadă în care salariatul se obligă să presteze munca în folosul angajatorului, până acesta va găsi pe altcineva. Termenul de preaviz este convenit de comun acord de părți, însă nu poate fi mai mare de 20 de zile lucrătoare (pentru funcțiile de execuție) sau 45 zile lucrătoare (pentru funcțiile de conducere). În cazul în care angajatorul nu găsește un supleant, salariatul nu poate fi obligat să vină în continuare la muncă, fără acordul său. Dacă angajatorul găsește mai repede un alt angajat, el poate renunța total sau parțial la termenul de preaviz.
Într-o astfel de situație, angajatorul este îndreptățit (poate) să emită un act – care nu constituie o expresie a voinței sale juridice, ci reprezintă doar un înscris constatator – prin care să constate, după caz: împlinirea termenului de preaviz și încetarea contractului prin demisie; renunțarea totală la beneficiul termenului de preaviz și încetarea contractului prin demisie.
Salariatul poate demisiona fără preaviz, cunoscută drept „demisia la zi”, în cazul în care angajatorul nu și-a îndeplinit obligațiile, spre exemplu, nu a plătit salariul.
Este posibilă revocarea demisiei?
Demisia este act juridic unilateral, iar manifestarea de voință a salariatului cu privire la încetarea din inițiativa sa a contractului de muncă este irevocabilă. În intervalul corespunzător parcurgerii termenului de preaviz, salariatul nu poate reveni unilateral asupra demisiei notificate angajatorului (salariatul nu poate revoca unilateral demisia, ulterior ajungerii notificării la angajator). Într-o astfel de situație sunt aplicabile, în mod corespunzător, dispozițiile art. 1326 alin. (3) din Codul Civil; ca atare, notificarea de demisie produce efecte din momentul în care comunicarea ajunge la angajator.
Totuși, cu acordul angajatorului (la inițiativa sa ori a salariatului), salariatul poate „revoca” demisia sau „renunța” la demisie în mod expres, înainte de împlinirea termenului de preaviz. Într-o astfel de împrejurare, fără a fi vorba despre o revocare propriu-zisă, contractul individual de muncă va continua să își producă efectele ca urmare a acordului de voință al părților, realizat în sensul renunțării la efectele demisiei.
Concluzii
Așa cum arătam, demisia nu poate fi împiedicată în niciun mod de către angajator, însă acest lucru nu înseamnă că dreptul de a demisiona poate fi exercitat cu rea-voință sau în mod abuziv. În cazul în care salariatul demisionează fără respectarea dreptului de preaviz și prin acest act îi cauzează un prejudiciu angajatorului, poate fi chemat în judecată pentru a plăti despăgubiri. De asemenea, există posibilitatea pentru angajatori de a descuraja intențiile de demisie intempestivă a salariaților, prin inserarea în contractele de muncă a unor clauze de pregătire profesională. În această situație, salariatul care demisionează într-un interval de timp stabilit de comun acord de părți, de la momentul pregătirii profesionale, poate fi obligat să restituie angajatorului toate cheltuielile pe care acesta din urmă le-a făcut cu pregătirea sa.
No comments yet.