Deseori, profesia de avocat presupune o foarte bună relaționare interumană și nu doar prestarea unor servicii juridice contra-cost. Adesea, însă, oamenii au o imagine distorsionată despre ceea ce înseamnă un avocat și ce ar trebui acesta să facă. Este important să cunoaștem faptul că relația bună avocat – client poate avea beneficii pe termen lung pentru ambele părți și poate oferi mai multe șanse de câștig unui caz concret.
Care sunt câteva reguli de aur pe care ar trebui să le respectăm atunci când decidem să angajăm un avocat? Te invit să aflăm împreună.
1. Avocatul este un profesionist.
În primul rând, trebuie să înțelegem foarte clar faptul că avocatura este o profesie și nimic altceva. Indiferent dacă unii avocați sunt mai pasionați de ceea ce fac și mai implicați decât alții care pot fi mai reci și mai distanți, trebuie să reținem că și unii, și ceilalți practică o profesie. Asta înseamnă că orice avocat lucrează după un program, urmărește o procedură strictă și încasează bani în schimbul serviciilor prestate. Nimeni nu face avocatura doar din plăcere, ca un hobby și fără să fie plătit. Dacă avocatul tău procedează astfel, probabil nu își ia în serios meseria sau are o altă sursă de venit, situație în care te sfătuiesc să te gândești de două ori înainte de a merge mai departe.
2. Avocatul are o viaţă personală, pe lângă cea profesională.
Avocații sunt și ei oameni. Au copii, familie, se distrează, călătoresc, greșesc, se îmbolnăvesc, sunt uneori indispuși, poartă teniși în zilele în care nu au chef să fie îmbrăcați la patru ace și așa mai departe.
Viața personală a avocatului trebuie respectată. De aceea, te sfătuiesc să nu îți suni avocatul în afara programului de lucru, în weekend, în concediu, dis-de-dimineață și în general la orice oră din zi și din noapte, decât dacă ai cu adevărat o urgență.
Unii oameni au impresia că avocatura e un fel de full-time job în care avocatul nu doarme, nu mănâncă. Tot ce face e, firește să lucreze la cazul tău. Nimic mai neadevărat.
În cele 8 până la 12 ore de lucru zilnic, un avocat trebuie să prioritizeze la maxim. Trebuie să meargă în instanță, la parchet, la poliție, la finanțe, la primărie. Să aibă 2, 3, 4 sau chiar 5 întâlniri, să răspundă la 10, 20, 50 de apeluri telefonice, la emailuri, faxuri etc. În plus, trebuie să-și păstreze calmul și să fie drăguț și amabil cu toată lumea.
Avocatura nu e ușoară, așa că dă-i avocatului tău un răgaz. Ai încredere că, deși nu vorbiți în fiecare zi o oră la telefon, nu înseamnă că te-a uitat sau nu muncește pentru tine.
3. Avocatul este omul tău de încredere.
Probabil cea mai sfântă regulă în relația avocat – client este încrederea. Dacă avocatul nu îți inspiră încredere, nu îl angaja. Caută pe altcineva. Nu îl angaja doar ca să îl suspectezi pe viitor de duplicitate, incorectitudine și falsitate.
Cel mai urât lucru pe care îl poate face un client este să fie suspicios în privința avocatului său. Personal, prefer să renunț la un client decât să mă simt permanent bănuită de ceva. În momentul în care semnezi un contract de asistență juridică, faci un pact de încredere: 100% sau deloc. Orice altceva este lipsit de sens.
O relație client – avocat care nu e construită pe încredere, este lipsă de timp și sursă de frustrare. Așadar, nu porniți la drum dacă nu sunteți pe deplin convinși că aveți încredere în avocatul ales.
4. Avocatul ştie ce face, chiar dacă tu nu înţelegi.
De multe ori este greu de spus acest lucru, dar avocații nu sunt datori să explice fiecare lucru pe care îl fac. Spre exemplu, dacă eu îi spun clientului meu că „la acest termen, instanța a prorogat discutarea excepției litispendenței, pentru că era lipsă de procedură cu intervenientul accesoriu”, ce-o să înțeleagă oare clientul? Nimic, evident. Sau mai rău, va înțelege că lipsa de procedură i se datorează avocatului (pe principiul „avocatul e mereu de vină”). Sincer, mă consider un avocat cu multă răbdare și încerc să le explic clienților mei fiecare amănunt în parte. Trebuie să recunosc, însă, că e greu.
Noi, avocații, am făcut ani de facultate grea, am dormit prin biblioteci, am stat cu picioarele în ligheane cu apă rece, ba chiar ne-a curs și sânge din nas ca să trecem un examen. Nu mai vorbesc de master, examen de primire în profesia de avocat, INPPA (ce-o mai fi și asta?), examen de definitivat, conferințe, semănării, colocvii + tot studiul pe cont propriu de zi cu zi. Deci, cum oare să explic la telefon, în 2-3 minute, instituții care pentru a fi explicate, ocupă volume întregi de materie? E un test de capacitate, sincer! Ca să nu mai vorbim că unora dintre clienți trebuie să le explici nu o dată, ci de două, trei ori sau chiar mai bine. În concluzie, revin la regula numărul 3, ai încredere!
5. Avocatul nu are timp.
În cazul în care nu s-a desprins această concluzie (firească) din regulile mai sus, o subliniez clar și tare: timpul este inamicul numărul 1 al avocatului. Așadar, dacă vreodată simți că avocatul tău nu răspunde în milisecunda în care a trimis un mesaj sau la telefon și email, dacă te roagă să revii, dacă te programează la birou peste o săptămână, asta nu înseamnă că te neglijează intenționat, ci pur și simplu nu are timp. Spre exemplu, dacă sunt într-o discuție cu un client, eu nu răspund la telefon, mi se pare lipsă de respect pentru cel din fața mea. Așa că fie va răspunde colaboratoarea mea, fie voi trimite un mesaj prin care precizez că voi reveni cu un apel. Dacă este cu adevărat ceva urgent, clientul poate anunța printr-un mesaj că problema nu suportă amânare și atunci ordinea priorităților se schimbă.
6. Avocatul îţi vrea binele.
Indiferent ce se întâmplă, avocatul lucrează în interesul tău și pentru a-ți apăra drepturile. Chiar dacă uneori s-ar putea să fii de altă părere, avocatura presupune și o vocație. Aceasta din urmă vine din dorința de a schimba viețile oamenilor în bine.
Desigur că, așa cum spuneam mai sus, avocatul trăiește din profesia sa, însă niciun onorariu nu va concura cu mulțumirea din ochii clientului atunci când îți spune cât de mult ai însemnat pentru el și cât de mult l-ai ajutat. Această satisfacție dă dependență. De aceea, toți avocații luptă până la ultima picătură pentru a câștiga un proces. Iar atunci când pierd, sunt la fel de deziluzionați ca și clienții lor.
Chiar dacă poate uneori nu îți va mărturisi, un avocat nu poate să nu se implice atât emoțional, cât și profesional într-o speță. În plus, unele dosare sunt o sursă de „fire albe” pentru avocați, nu doar pentru clienți. Dăruirea unui avocat și grija pe care ți-o poartă sunt chestiuni care nu fac obiectul contractului de asistență juridică. Ele vin de mai departe, dintr-un simț al datoriei și care își lasă amprenta. Așadar, respectă-ți avocatul pentru că, uneori, este singura persoană care te susține în momente grele.
7. Comunicarea cu avocatul tău este cheia.
Comunicarea cu avocatul poate face diferența în orice împrejurare. Nu omite aspecte importante, răspunde la întrebările pe care ți le pune avocatul, nu minți, dar mai ales: ascultă. Comunicarea este o activitate reciprocă, mutuală și trebuie să fie activă și eficientă, adică să ducă la un rezultat. Cu un avocat nu discuți așa cum faci cu o prietenă bună la o cafea, ci cauți împreună cu acesta o soluție concretă. Deci, nu te supăra dacă ți se spune că anumite detalii nu sunt relevante. Amintește-ți regula numărul 1 și anume că un avocat este în primul rând un profesionist și că timpul e inamicul său (regula numărul 5). Nu confunda avocatul cu un prieten vechi cu care stai la povești, nu este o atitudine potrivită. Scurt, cuprinzător și la obiect. Aceste trei ingrediente ajută enorm în relația avocat – client și duc la o colaborare excelentă și la rezultate satisfăcătoare
Foarte bine de stiut si de retinut.