Tot ce trebuie să știi despre divorț

Desfacerea căsătoriei prin divorț este reglementată în Cartea a VI-a din Codul de procedură civilă, articolele 915-935.

În primul rând, trebuie să cunoaștem faptul că Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților.

Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul. Când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia locuiește reclamantul.

Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu locuiesc în țară, părțile pot conveni expres să introducă cererea la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului București.

Ce trebuie să cuprindă cererea de divorț

Cererea de divorț va cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 194 C.Proc.Civ. pentru orice cerere de chemare în judecată:

1. numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților, codul numeric personal;
2. obiectul cererii;
3. motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea;
4. dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere;
5. semnătura părții.

De asemenea, cererea de divorț va cuprinde, obligatoriu, și numele copiilor minori ai celor doi soți ori adoptați de aceștia. Dacă nu sunt copii minori, se va menționa în cerere această împrejurare.

La cerere se vor alătura o copie a certificatului de căsătorie și, după caz, câte o copie a certificatelor de naștere ale copiilor minori.

Soțul pârât poate să facă și el cerere de divorț, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care a fost citat în mod legal. Aceasta trebuie să cuprindă faptele petrecute înainte de aceasta dată.

Pentru faptele petrecute după această dată, pârâtul va putea face cerere până la începerea dezbaterilor asupra fondului în cererea reclamantului. Cererea pârâtului se va face la aceeași instanță și se va judeca împreună cu cererea reclamantului.

Desfacerea căsătoriei prin divorț poate fi cerută numai de soți. Cu toate acestea, soțul pus sub interdicție judecătorească poate cere divorțul prin reprezentant legal sau personal, în cazul în care face dovadă că are capacitatea de discernământ neafectată.

Ce poate stabili instanța de divorț

La cerere, instanța de divorț se pronunță și cu privire la:

a)  exercitarea autorității părintești, contribuția părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor, locuința copilului și dreptul părintelui de a avea legături personale cu acesta;

b)  numele soților după divorț;

c)  locuința familiei;

d)  despăgubirea pretinsă pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a desfacerii căsătoriei;

e)  obligația de întreținere sau prestația compensatorie între foștii soți;

f)  încetarea regimului matrimonial și, după caz, lichidarea comunității de bunuri și partajul acestora.

Când soții au copii minori, născuți înaintea sau în timpul căsătoriei ori adoptați, instanța se va pronunța asupra exercitării autorității părintești, precum și asupra contribuției părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor, chiar dacă acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divorț.

De asemenea, instanța se va pronunța din oficiu și asupra numelui pe care îl vor purta soții după divorț.

Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.

În fata instanțelor de fond, părțile se vor înfățișa în persoană, afară numai dacă unul dintre soți execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală gravă, este pus sub interdicție judecătorească, are reședința în străinătate sau se află într-o altă asemenea situație, care îl împiedică să se prezinte personal.

În astfel de cazuri, cel în cauză se va putea înfățișa prin avocat, mandatar sau, după caz, prin tutore ori curator.

Instanța va încerca la fiecare înfățișare împăcarea soților.

În toate cazurile, instanța este obligată să îl asculte pe copilul minor, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani.

Dacă la termenul de judecată, în prima instanță, reclamantul lipsește nejustificat și se înfățișează numai pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusținută.

Tipuri de divorț

Divorțul prin acordul soților

Atunci când cererea de divorț se întemeiază pe acordul părților, ea va fi semnată de ambii soți sau de către un mandatar comun, cu procură specială autentică. Dacă mandatarul este avocat, el va certifica semnătura soților, potrivit legii. Primind cererea astfel formulată, instanța va verifica existența consimțământului soților, după care fixează termen pentru soluționarea cererii în camera de consiliu.

La termenul de judecată, instanța va verifica dacă soții stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor. În caz afirmativ, va pronunța divorțul, fără a face mențiune despre culpa soților.

Divorțul din culpa soților

Instanța va pronunța divorțul din culpa soțului pârât atunci când, din cauza unor motive temeinice imputabile acestuia, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

Instanța poate să pronunțe divorțul din culpa ambilor soți, chiar atunci când numai unul dintre ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate reiese că amândoi sunt vinovați de destrămarea căsătoriei.

Dacă pârâtul nu a formulat cerere reconvențională, iar din dovezile administrate rezultă că numai reclamantul este culpabil de destrămarea căsătoriei, cererea acestuia va fi respinsă ca neîntemeiată.

Divorțul pentru separarea în fapt îndelungată

Când soții sunt separați în fapt de cel puțin 2 ani, oricare dintre ei va putea cere divorțul, asumându-și responsabilitatea pentru eșecul căsătoriei. În acest caz, instanța va verifica existenta și durata despărțirii în fapt și va pronunța divorțul din culpa exclusivă a reclamantului.

Dacă soțul pârât se declară de acord cu divorțul, atunci se poate pronunța divorțul prin acordul părților, fără a se mai face mențiune despre culpa în desfacerea căsătoriei.

Divorțul din motive de sănătate

Când divorțul este cerut pentru că starea sănătății unuia dintre soți face imposibilă continuarea căsătoriei, instanța va administra probe privind existența bolii și starea sănătății soțului bolnav și va pronunța divorțul, fără a face mențiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei.

În procesele privitoare la filiație, divorț și alte raporturi de familie se vor putea asculta rudele si afinii părților, cu excepția descendenților (copii, nepoți, strănepoți).