Autoritatea părintească exclusivă pentru un copil – cum poate fi obținută

Părți implicate

În fapt, reclamanta B.C.M., asistată de Cabinetul de Avocat Lucia Pascaru, a formulat, în contradictoriu cu pârâtul B.C., o cerere de divorț prin care a solicitat:

• Desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului;
• Revenirea reclamantei la numele de familie anterior;
• Autoritatea părintească exclusivă pentru reclamantă, în calitate de mamă și stabilirea domiciliului celor doi minori la domiciliul mamei;
• Obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere de 1/3 din veniturile sale lunare;
• Suportarea de către pârât a cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul B.C. la data de 29.04.2006. Din această căsătorie au rezultat doi copii, B.S.F. – născut la data de 13.04.2007 și B.I.G. – născut la data de 22.02.2011. În primii ani ai căsniciei, părțile au avut o relație normală. Ulterior, însă, raporturile dintre cei doi soți au început să se deterioreze și să se destrame, până în punctul în care relația a devenit de nesuportat.

Soțul-pârât a părăsit domiciliul conjugal fără să spună unde pleacă și dacă revine acasă. După plecarea acestuia, copii i-au spus reclamantei că le este mai bine fără tatăl lor. De altfel, acesta îi certa în fiecare zi și le vorbea foarte urât. Deși reclamanta a suferit din pricina plecării soțului, a înțeles că este în interesul copiilor ca aceștia să crească într-o familie liniștită, unde există armonie și bună înțelegere.

După plecarea soțului, o perioadă de timp reclamanta nu l-a căutat. Ulterior, aceasta i-a cerut telefonic să se împace și să revină acasă, dar acesta a refuzat. Apoi, reclamanta i-a spus că are nevoie de bani pentru copii, întrucât venea școala și trebuiau cumpărate rechizite și haine noi. În plus, cei doi copii aveau și unele probleme de sănătate ce trebuiau tratate.

În replică, pârâtul i-a spus că nu îi va niciun ban. Dimpotrivă, acesta susținea că reclamanta este cea care îi datorează bani. Mai mult decât atât, spunea că va investi toți banii pe care îi are în procesul nostru de divorț.

Argumente pentru a acorda autoritatea părintească exclusivă

Potrivit art. 398 C. Civ., (1) Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți. (2) Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.

Ca argumente în susținerea cererii de exercitare a autorității părintești în exclusivitate de către mamă, am arătat că sunt motive întemeiate, următoarele:

• atitudinea recalcitrantă;
• consumul de alcool;
• limbajul vulgar și agresiv;
• aplicarea unor corecții fizice dureroase și
• influențarea negativă a minorilor.

În plus, faptul că pârâtul a părăsit domiciliul conjugal și nu a spus unde pleacă, iar atunci când mama a încercat să discut cu acesta despre nevoile copiilor s-a lovit de reticența și indiferența acestuia sunt aspecte care o împiedică în creșterea și educare copiilor și care îi afectează deopotrivă și pe cei doi minori.

Drepturi și îndatoriri ale părinților

Art. 487 din Codul Civil:

Părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia.

Art. 488 din Codul Civil:

Părinții au îndatorirea de a crește copilul în condiții care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială în mod armonios.

În acest scop, părinții sunt obligați:

1. să coopereze cu copilul și să îi respecte viața intimă, privată și demnitatea;
2. să prezinte și să permită informarea și lămurirea copilului despre toate actele și faptele care l-ar putea afecta și să ia în considerare opinia acestuia;
3. să ia toate măsurile necesare pentru protejarea și realizarea drepturilor copilului;
4. să coopereze cu persoanele fizice și persoanele juridice cu atribuții în domeniul îngrijirii, educării și formării profesionale a copilului.

Art. 398 Cod civil:

Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.

Art. 36, al. 7 din Legea nr. 272/2004:

Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte: alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.

Concluziile acestui caz

În lumina acestor dispoziții legale, am arătat că violența, agresivitatea fizică și verbală, nu doar față de copil, dar și față de celelalte persoane, indiferența, lipsa de implicare în creșterea copiilor reprezintă motive întemeiate și riscuri în dezvoltarea armonioasă a minorilor ce derivă din exercitarea în comun a autorității părintești.

Un alt argument, pe lângă cele expuse, a fost acela că reclamanta nu reușește să ia legătura cu tatăl minorilor. Astfel, este imposibilă înțelegerea cu acesta cu privire la aspectele care țin de creșterea și îngrijirea copiilor.

Toată această situație este în detrimentul minorilor. Aceștia au nevoie de stabilitate, liniște, afecțiune și armonie în viața lor pentru a putea crește și a se dezvolta normal și frumos. Or, în lipsa colaborării unuia dintre părinți este extrem de dificil de realizat acest lucru.

Prin sentința civilă pronunțată și rămasă definitivă, instanța de judecată a admis în totalitate cererea reclamantei pentru autoritatea părintească exclusivă. Aceasta a desfăcut căsătoria prin divorț din culpa exclusivă a pârâtului, a dispus ca exercitarea autorității părintești să se realizeze exclusiv de către mamă, a stabilit domiciliul copiilor la mamă, a dispus obligarea tatălui pârât la o pensie dublă față de minimul prevăzut de lege și a acordat cheltuieli de judecată constând în taxe de timbru și onorariu avocat.