Abandonul de familie: Când neplata pensiei de întreținere te poate trimite la închisoare

Abandonul de familie este o metodă cruntă prin care o familie se poate destrăma. În urma acestuia, membrii lăsați în urmă rămân cu întrebări, sentimente de vinovăție și dor față de persoana ce a ales această variantă. În cazul copiilor părăsiți, consecințele se pot resimți pe tot parcursul vieții.

Totuși, ce presupune abandonul familial și când este acesta o infracțiune?

Cum este definit abandonul de familie

Potrivit Disp. 378 din Cod Penal, săvârșirea de către persoana care are obligația legală de întreținere, față de cel îndreptățit la întreținere, a uneia din următoarele fapte:

a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferințe fizice sau morale;

b) neîndeplinirea, cu rea-credință, a obligației de întreținere prevăzute de lege;

c) neplata, cu rea-credință, timp de 3 luni, a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească

se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Observăm, așadar, că există trei modalități distincte prin care se poate săvârși abandonul

De asemenea, trebuie subliniat faptul că infracțiunea se poate săvârși doar de către persoanele care au obligația legală de întreținere, în dauna persoanei care are dreptul la întreținere.

Potrivit art. 516 din Codul Civil obligația legală de întreținere există între următoarele persoane:

• între soţ şi soţie;
• între rude în linie dreaptă, fie că sunt rude din căsătorie ori din afara căsătoriei (între părinți şi copii sau între bunici şi nepoţi);
• între rudele colaterale de gradul al doilea, adică între fraţi şi surori. Această obligaţie există şi în cadrul rudeniei rezultate din adopţie;
• între foştii soţi a căror căsătorie a fost desfăcută prin divorţ – în cazul în care unul dintre soți a suferit un accident înainte, în timpul sau în 12 luni de la încheierea căsătoriei. Ultima situație trebuie să fie aibă legătură cu căsătoria;
• între foştii soţi a căror căsătorie a fost desfiinţată, dar la a cărei încheiere cel puţin unul dintre ei a fost de bună-credinţă (potrivit dispoziţiilor art. 304 din Noul Cod Civil, referitor la căsătoria putativă). În caz contrar, doar partea ce a fost de bună credință poate cere întreținerea;
• cel care a luat un copil spre a-l creşte, fără a întocmi formele cerute de lege pentru adopţie, cât timp copilul este minor, însă numai dacă părinţii fireşti ai copilului au murit, sunt dispăruţi ori se află în nevoie;
• soţul care a contribuit la întreţinerea copilului celuilalt soţ este obligat să presteze mai departe întreţinere copilului cât timp acesta este minor şi numai dacă părinţii săi fireşti au murit, sunt dispăruţi ori sunt în nevoie;
• copilul astfel întreţinut va putea fi obligat să dea întreţinere soţului părintelui său dacă acesta l-a întreţinut timp de cel puţin 10 ani;
• moştenitorii persoanei care a fost obligată la întreţinerea unui minor sau care, fără a avea obligaţia legală, i-a dat acestuia întreţinere. Obligaţia moştenitorului este condiţionată de acceptarea moştenirii şi este limitată la valoarea bunurilor moştenite. După cum se vede, şi în această situaţie este vorba de o obligaţie de întreţinere cu caracter unilateral.

Abandonul de familie – infracțiune penală

Iată ce spune legislația despre întreținere și obligativitatea acesteia:

„Are drept la întreţinere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreţine din munca sau din bunurile sale.” –art. 524 din Codul Civil

„Poate fi obligat la întreţinere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.” – art. 533 din Codul Civil

„Obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională.” – art. 530 din Codul civil

Prima modalitate de săvârșire a infracțiunii presupune o acțiune din partea făptuitorului. Această acțiune se caracterizează prin părăsire, alungare sau lăsare fără ajutor a minorului sau a persoanei care are dreptul la întreținere.

Cea de-a doua modalitate de săvârșire a infracțiunii presupune acțiunea de neexecutare a obligației de întreținere prevăzută de lege.

Ultima și cea mai des întâlnită modalitate de săvârșire a faptei de abandon de familie se referă la neplata pensiei de întreținere.

Neplata pensiei alimentare – condiții ce determină infracțiunea

1. Neplata pensiei de întreținere trebuie să se întindă pe o perioadă de minim 3 luni. Însă, este important de reținut faptul că cele 3 luni nu trebuie să fie consecutive, ci trebuie să fie însumate.
2. Neplata pensiei de întreținere trebuie să fie făcută cu rea-credință, deci cu intenție, directă sau indirectă. Cu alte cuvinte, făptuitorul trebuie să aibă reprezentarea faptului că datorează pensie de întreținere, să aibă resursele materiale și personale necesare dar să omită, cu rea-voință, plata acesteia.
3. Pensia de întreținere trebuie să fie stabilită pe cale judecătorească, deci printr-o hotărâre judecătorească executorie.

Așadar, infracțiunea de abandon de familie prin neplata pensiei de întreținere stabilite prin hotărâre judecătorească se săvârșește și atunci când cel obligat la întreținere nu are venituri lunare.

Atât timp cât acesta este apt de muncă, are datoria legală de a obține câștiguri materiale pentru a achita pensia de întreținere.

Cu toate acestea, fapta nu se pedepsește dacă, înainte de terminarea urmăririi penale, inculpatul își îndeplinește obligațiile și plătește pensia de întreținere.

Legea prevede, de asemenea, un caz special de individualizare a pedepsei. Dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, inculpatul își îndeplinește obligațiile, instanța dispune, după caz, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru aceasta.