Cum se împart bunurile unei moșteniri. Partea a II-a: Testamentul

E greu să te gândești la momentul în care vei trece în neființă. Cu toții ne dorim să trăim cât mai mult și să ne bucurăm de o viață îndelungată.
Cu toate acestea, viața este imprevizibilă. Nu știm ce ne rezervă viitorul, așa că testamentul poate fi o formă de precauție prin care le arătăm celor dragi că ne dorim tot ce-i mai bun pentru ei.

Ce este testamentul

Testamentul reprezintă, din punct de vedere juridic, o liberalitate.

Liberalitatea este actul juridic prin care o persoană dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, în tot sau în parte, în favoarea unei alte persoane.

Liberalitățile se fac fie prin donație, fie prin testament.

Testamentul este liberalitatea prin care testatorul stipulează că, la decesul său, unul sau mai mulți beneficiari să dobândească întregul său patrimoniu, o fracțiune din patrimoniu sau anumite bunuri determinate.

Acesta conține dispoziții referitoare la patrimoniul succesoral sau la bunurile ce fac parte din acesta, precum și la desemnarea directă sau indirectă a legatarului.

Alături de aceste dispoziții sau chiar și în lipsa unor asemenea dispoziții, testamentul poate să conțină:

• Dispoziții referitoare la partaj;
• Revocarea dispozițiilor testamentare anterioare;
• Dezmoștenire;
• Numirea de executori testamentari;
• Sarcini impuse legatarilor sau moștenitorilor legali;
• Alte dispoziții care produc efecte după decesul testatorului.

Nu orice liberalități sunt însă valabile.

Legea stipulează că cel ce lasă testamentul trebuie să fie capabil, adică să aibă discernământ, iar consimțământul său să nu fie viciat (spre exemplu, prin viclenie).

Sub sancțiunea nulității absolute a testamentului, două sau mai multe persoane nu pot dispune, prin același testament, una în favoarea celeilalte sau în favoarea unui terț.

Pot fi anulate, spre exemplu, liberalitățile făcute medicilor, farmaciștilor sau altor persoane, dacă acestea au fost făcute în perioada în care îi acordau îngrijiri de specialitate, în mod direct sau indirect, dispunătorului pentru boala care este cauza decesului.

Dispoziția legală este valabilă și pentru preoții sau alte persoane care acordau asistență religioasă în timpul bolii care este cauza decesului.
De asemenea, pot fi anulate legatele în favoarea:

• notarului public care a autentificat testamentul;
• interpretului care a participat la procedura de autentificare a testamentului;
• martorilor, în cazurile prevăzute la Art. 1.043 alin. (2) și Art. 1.047;
• agenților instrumentatori, în cazurile prevăzute la Art. 1.047 ;
• persoanelor care au acordat, în mod legal, asistență juridică la redactarea testamentului.

Formele testamentului

Testamentul poate fi olograf sau autentic.

• Testamentul olograf este acela scris în întregime, datat și semnat de mâna testatorului.

Înainte de a fi executat, testamentul olograf se va prezenta unui notar public pentru a fi vizat spre neschimbare.

În cadrul procedurii succesorale, notarul public procedează, în condițiile legii speciale, la deschiderea și validarea testamentului olograf și îl depune în dosarul succesoral.

Deschiderea testamentului și starea în care se găsește se constată prin proces-verbal.

• Testamentul autentic este acela care a fost autentificat de un notar public sau de o altă persoană investită cu autoritate publică de către stat, potrivit legii.

Cu ocazia autentificării, testatorul poate fi asistat de unul sau de 2 martori.

Testatorul își dictează dispozițiile în față notarului. Acesta se îngrijește de scrierea actului și apoi i-l citește sau, după caz, i-l dă să îl citească, menționând expres îndeplinirea acestor formalități. Dacă dispunătorul își redactase deja actul de ultima voință, testamentul autentic îi va fi citit de către notar.
După citire, dispunătorul trebuie să declare că actul exprimă ultima sa voință.

Testamentul este apoi semnat de către testator, iar încheierea de autentificare de către notar.

Ce se întâmplă cu cei ce nu pot semna testamentul

În cazul acelora care, din pricina infirmității, a bolii sau din orice alte cauze, nu pot semna, notarul public, îndeplinind actul, va face mențiune despre această împrejurare în încheierea pe care o întocmește.

Această mențiune poate suplini absența semnăturii testatorului, dacă ea este citită de către notar testatorului, în prezența a 2 martori.

Declarația de voință a surdului, mutului sau surdomutului – știutori de carte – se va da în scris în fața notarului public, prin înscrierea de către parte, înaintea semnăturii, a mențiunii: „Consimt la prezentul act, pe care l-am citit”.

Dacă surdul, mutul sau surdomutul este, din orice motiv, în imposibilitate de a scrie, declarația de voință se va lua prin interpret.

Pentru a lua consimțământul unui nevăzător, notarul public va întreba dacă a auzit bine când i s-a citit cuprinsul testamentului, consemnând aceasta în încheierea de autentificare.

Se poate întocmi în mod valabil un testament în următoarele situații speciale:

a) În fața unui funcționar competent al autorității civile locale, în caz de epidemii, catastrofe, războaie sau alte asemenea împrejurări excepționale;

b) În fața comandantului vasului sau a celui care îl înlocuiește, dacă testatorul se află la bordul unui vas sub pavilionul României, în cursul unei călătorii maritime sau fluviale;

c) În fața comandantului unității militare ori a celui care îl înlocuiește, dacă testatorul este militar sau, fără a avea această calitate, este salariat ori prestează servicii în cadrul forțelor armate ale României și nu se poate adresa unui notar public;

d) În fața directorului, medicului șef al instituției sanitare sau a medicului șef al serviciului ori, în lipsa acestora, în fața medicului de gardă, cât timp dispunătorul este internat într-o instituție sanitară în care notarul public nu are acces.

În toate cazurile enumerate mai sus, este obligatoriu ca testamentul să se întocmească în prezența a 2 martori.

Condiții pentru revocarea testamentului

Un testament poate fi revocat expres, în tot sau în parte, doar printr-un act autentic notarial sau printr-un testament ulterior.

Testamentul care revocă un testament anterior poate fi întocmit într-o formă diferită de aceea a testamentului revocat.
Revocarea expresă a testamentului făcută printr-un act autentic notarial sau printr-un testament autentic se va înscrie de îndată de către notar în Registrul Național notarial.

Testatorul poate revoca testamentul olograf și prin distrugerea, ruperea sau ștergerea sa. Ștergerea unei dispoziții a testamentului olograf de către testator implică revocarea acelei dispoziții. Modificările realizate prin ștergere se semnează de către testator.

Distrugerea, ruperea sau ștergerea testamentului olograf, cunoscută de testator, atrage de asemenea revocarea, cu condiția că acesta să fi fost în măsură să îl refacă. Testamentul ulterior nu îl revocă pe cel anterior decât în măsura în care conține dispoziții contrare sau incompatibile cu acesta.

Dispoziția revocatorie poate fi retractată în mod expres prin act autentic notarial sau prin testament.

Retractarea unei dispoziții revocatorii înlătură efectele revocării, cu excepția cazului în care testatorul și-a manifestat voința în sens contrar sau dacă această intenție a testatorului rezultă din împrejurările concrete.

Tipuri de dispoziții testamentare – legatele

Testamentele pot universale, cu titlu universal sau cu titlu particular. De asemenea, ele pot fi simple, cu termen, sub condiție sau cu sarcină.

Legatul universal este dispoziția testamentară care conferă uneia sau mai multor persoane vocație la întreagă moștenire.

Legatul cu titlu universal este dispoziția testamentară care conferă uneia sau mai multor persoane vocație la o fracțiune a moștenirii. Prin fracțiune a moștenirii se înțelege:

• fie proprietatea unei cote-părți din această;
• fie un dezmembrământ al proprietății asupra totalității sau a unei cote-părți din moștenire;
• fie proprietatea sau un dezmembrământ asupra totalității ori asupra unei cote-părți din universalitatea bunurilor determinate după natură sau proveniență lor.

Orice legat care nu este universal sau cu titlu universal este un legat cu titlu particular. Legatarul cu titlu particular al unui bun individual determinat dobândește proprietatea acestuia de la data deschiderii moștenirii.

• Revocarea judecătorească a legatelor

Revocarea judecătorească a legatului poate fi cerută în cazul neîndeplinirii, fără justificare, a sarcinii instituite de testator.

Neîndeplinirea fortuită a sarcinii poate atrage revocarea numai dacă, potrivit voinței testatorului, eficacitatea legatului este condiționată de executarea sarcinii.

Revocarea judecătorească a legatului poate fi solicitată și pentru ingratitudine în următoarele cazuri:

• dacă legatarul a atentat la viața testatorului, a unei persoane apropiate lui sau, știind că alții intenționează să atenteze, nu l-a înștiințat;
• dacă legatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave față de testator ori de injurii grave la adresa memoriei testatorului.

Dreptul la acțiunea în revocarea judecătorească a legatului se prescrie în termen de un an de la data la care moștenitorul a cunoscut fapta de ingratitudine sau, după caz, de la data la care sarcina trebuia executată.

Ce presupune dezmoștenirea

Dezmoștenirea este dispoziția testamentară prin care testatorul îi înlătură de la moștenire, în tot sau în parte, pe unul sau mai mulți dintre moștenitorii săi legali.

Dezmoștenirea poate fi:

• directă: atunci când testatorul dispune prin testament înlăturarea de la moștenire a unuia sau mai multor moștenitori legali;
• indirectă: atunci când testatorul instituie unul sau mai mulți legatari.

Dezmoștenirea nu are efect asupra rezervei succesorale, acea cotă-parte din moștenire care este garantată prin lege doar unor anumite categorii de moștenitori, despre care am discutat într-un articol anterior.