Marți, 30 ianuarie 2018, Curtea Constituțională, a decis că dispoziţiile pct.156 [cu referire la art.96 alin.(3)-(5) şi (8) teza întâi] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor sunt neconstituţionale.
Dispoziţiile pct. 156 [cu referire la art.96 alin. (1), (2), (6), (7), (8) teza a doua, alin.(9) şi (10)] sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Pct. 156 din legea de modificare prevede că art. 96 din Legea nr. 303/2004 va avea următorul cuprins:
”(1) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.
(2) Eroarea judiciară atrage răspunderea judecătorilor și procurorilor doar în ipoteza în care și-au exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență.
(3) Există eroare judiciară atunci când, în înfăptuirea actului de justiție, se determină o desfășurare greșită a unei proceduri judiciare și prin aceasta se produce o vătămare a drepturilor ori intereselor legitime ale unei persoane.
(4) Există rea-credință atunci când judecătorul sau procurorul, în exercitarea funcției, cu știință, prin încălcarea Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale, a drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute de Constituția României, ori a normelor de drept material sau procesual, a determinat o eroare judiciară.
(5) Există gravă neglijență, atunci când judecătorul sau procurorul, în exercitarea funcției, din culpă, nesocotește normele de drept material ori procesual, determinând o eroare judiciară.
(6) Nu este îndreptățită la repararea pagubei persoana care, în cursul procesului, a contribuit în orice mod la săvârșirea erorii judiciare de către judecător sau procuror.
(7) Pentru repararea prejudiciului produs printr-o eroare judiciară, persoana vătămată poate îndrepta cu acţiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, în condițiile legii, la tribunalul în a cărui circumscripție își are domiciliul sau sediul, după caz. Plata de către stat a sumelor datorate cu titlu de despăgubire se efectuează în termen de maxim un an de la data comunicării hotărârii judecătoreşti definitive.
(8) După ce prejudiciul cauzat de o eroare judicară a fost acoperit de stat, Ministerul Finanţelor Publice se întoarce în mod obligatoriu, pe cale judiciară împotriva judecătorului sau procurorului care a determinat eroarea judiciară. Competenţa de judecată în primă instanţă revine Curţii de Apel Bucureşti, dispozițiile Codului de procedură civilă fiind pe deplin aplicabile.
(9) Termenul de prescripţie a dreptului la acțiune al statului prevăzut la alin. (8) este de un an, de la data când a fost achitat integral prejudiciul.
(10) Consiliul Superior al Magistraturii poate stabili condiții, termene și proceduri pentru asigurarea profesioanală obligatorie a judecătorilor și procurorilor. Asigurarea obligatorie nu poate să întârzie, să diminueze sau să înlăture răspunderea pentru eroare judiciară determinată de rea-credință sau gravă neglijență.”
Comunicatul de presa din 30 ianuarie 2018:
”În ziua de 30 ianuarie 2018, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi al art. 11 alin. (1) lit. a) şi art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost sesizat, în cadrul controlului anterior promulgării, cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, obiecţii formulate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite şi, respectiv, de un număr de 56 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.
În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi în privinţa art. I pct. 7 [cu referire la art. 5 alin. (1) teza penultimă şi ultimă], pct. 12 [cu referire la art. 9 alin. (3)], pct. 44, pct. 53 [cu referire la art. 39 alin.(3) şi (5)], pct. 54 [cu referire la art. 40 alin. (4)], pct. 87 [cu referire la art. 53 alin. (1), (2), (7), (8), (9) teza întâi şi (10)], pct. 88 [cu referire la art. 54 alin. (3)], pct. 97 [cu referire la art. 58 alin. (1) sintagma „precum şi la instituţii ale Uniunii Europene sau organizaţii internaţionale, la solicitarea Ministerului Justiţiei”], pct. 112 [cu referire la art. 622], pct. 160 [cu referire la art. 100 alin. (1) lit. d)], pct. 161 [cu referire la art. 100 alin. (2)], precum şi a legii, în ansamblul său, şi cu unanimitate de voturi în privinţa celorlalte texte legale, a statuat următoarele:
1. A respins, ca inadmisibilă, obiecţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art.I pct. 77 [cu referire la art. 52 alin. (3)], pct. 108 [cu referire la art.62 alin.(12) şi (13)] şi pct.112 [cu referire la art.623] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
2. A respins, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi a constatat că dispoziţiile art.I pct.2 [cu referire la art.2 alin.(3) teza a 3-a], pct.9 [cu referire la art.7 alin.(5) teza finală], pct.12 [cu referire la art.9 alin.(3)], pct.44, pct.53 [cu referire la art.39 alin.(3) şi (5)], pct.54 [cu referire la art.40 alin.(4)], pct.69 [cu referire la art.49 alin.(1)], pct.87 [cu referire la art.53 alin.(9) teza întâi şi (10)], pct.88 [cu referire la art.54 alin.(3)], pct.156 [cu referire la art.96 alin.(1), (2), (6), (7), (8) teza a doua, alin.(9) şi (10)], pct.160 [cu referire la art.100 alin.(1) lit.d1)] şi pct.161 [cu referire la art.100 alin.(2)] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi legea, în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
3. A admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi a constatat că dispoziţiile art.I pct.7 [cu referire la art.5 alin.(1) tezele penultimă şi ultimă şi alin.(2) teza a doua], pct. 9 [cu referire la art.7 alin. (5) sintagmele „comisiile speciale parlamentare pentru controlul activităţilor serviciilor de informaţii” şi „informare conform㔺i alin. (7) sintagma „precum şi procedurile judiciare”], pct. 87 [cu referire la art.53 alin.(1), (2), (7) şi (8)], pct. 97 [cu referire la art.58 alin.(1) sintagmele „ori la alte autorităţi publice, în orice funcţii, inclusiv cele de demnitate publică numite” şi „precum şi la instituţii ale Uniunii Europene sau organizaţii internaţionale, la solicitarea Ministerului justiţiei”], pct. 109 [cu referire la art.62 alin.(3) sintagma „nu îi sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute la art.5 şi art.8” prin raportare la art. 62 alin. (13)”], pct. 112 [cu referire la art.622 şi art.624], pct.134 [cu referire la art.73 alin.(2)], pct.143 [cu referire la art.82 alin.(2) sintagma „funcţia de ministru al justiţiei”], pct.144 [cu referire la art.82 alin.(21) şi (22)], pct.146 [cu referire la art.82 alin.(51) şi (52)], pct.153 [cu referire la art.851 sintagma „funcţia de ministru al justiţiei”], pct.156 [cu referire la art.96 alin.(3)-(5) şi (8) teza întâi], pct.157 [cu referire la art.99 lit.r)] şi pct.163 [cu referire la art.109 alin.(1) teza întâi şi art.114] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor sunt neconstituţionale.
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului.
Argumentele reținute în motivarea soluțiilor pronunțate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.”
