fbpx

ROLUL PĂRINȚILOR ÎN PROCESUL DE DIVORȚ

Care este rolul parintilor in procesul de divort?

De-a lungul celor 10 ani de activitate ca avocat în Baroul Iasi, am gestionat un număr foarte mare de dosare civile care aveau ca obiect cereri de divorț, autoritatea părintească (”custodia minorilor”, cum este cunoscută în limbaj colocvial), domiciliul minorilor, pensia de întreținere și alte cereri accesorii.

Domeniul dreptului familiei are însă, pe lângă componenta legală, juridică, o puternică latură umană, psihologică, ce nu poate fi trecută cu vederea sau ignorată.

Pornind de la celebra sintagma ”interesul superior al minorului”, părinții pleacă la luptă înarmați cu frustrare, ură, dorință de răzbunare, multă durere, nemulțumire, gelozie, invidie, cu alte cuvinte, un întreg arsenal de arme și muniții mai mult sau mai puțin logico-juridice.

Copiii, în calitate de ”co-participanți” sau mai bine zis terți implicați fără voie, asistă neputincioși la duelurile nesfârșite dintre părinți, cu finalitate incertă și scop nedefinit.

De cele mai multe ori, efectele se văd după câțiva ani, uneori chiar și după ce securea războiului a fost demult îngropată.

Din moment ce latura masculină a războiului sexelor este eminamente luptătoare, competitivă, vom considera că nu același lucru îl putem spune și despre latura feminină, care se remarcă prin empatie, iubire, grijă.

Oare?

Din păcate, din dorința sinceră de a proteja minorul, tatăl este de cele mai multe ori, atras de mamă într-un litigiu care, deși demarează cu cele mai bune intenții, pe parcurs se transformă inevitabil, în ceea ce numim proces sângeros.

Prin urmare, care este rolul mamei în toată această poveste? Cum ar trebui să reacționeze tatăl atunci când zarurile au fost aruncate?

Ei bine, dacă mă întrebați pe mine, rolul părintilor ar fi unul de adaptare la noul context, la noua realitate și de depășire a stărilor emoționale puternice prin recurgerea la rațiune și abstractizare.

Sună pompos?

Haideți să vedem cum s-ar putea realiza efectiv și concret acest lucru.

Câteva sfaturi utile la care am ajuns în urma dosarelor gestionate și pe care m-aș bucura să le văd în practică, chiar și dacă acest lucru ar însemna scăderea numărului cazurilor de divorț:

  1. Evitarea procesului de divorț.

Pe cât posibil, recomand a se recurge, cel puțin într-o primă fază, la mediere, negociere și re-negociere, dacă este necesar. La instanța de tutelă nu plouă cu soluții favorabile, dosarele sunt extrem de numeroase, iar judecătorii suprasolicitați. Asta înseamnă că analiza cauzei se va face ”la rece”, pe bază de probe, scurt și la obiect, fără ca părțile să fie audiate în detaliu, fără a se da posibilitatea de a vă spune ”of-ul” așa cum doriți, în fața unui complet de judecată. Mai mult, procesul durează, uneori chiar și ani, iar timpul, energia și resursele financiare pot fi canalizate în direcții mai profitabile și pozitive. Dar la această concluzie, părțile ajung din păcate, abia când trag linia de final, deci cam târziu.

  1. Concentrarea pe aspectele esențiale.

Să ne înțelegem: nici legea și nici judecătorul nu au rolul de a interveni în toate aspectele vieții cotidiene ale unei familii destrămate. Reglementările sunt la nivel de principiu general, iar părțile sunt datoare să respecte acele principii în cazurile concrete. Asta înseamnă că nu vom supune atenției instanței orice neînțelegere, orice vorbă spusă la nervi, nu vom înregistra fiecare convorbire, nu vom realiza capturi de ecran pentru fiecare mesaj în parte. Sunteți adulți, ceea ce presupune că vă puteți rezolva și singuri problemele zilnice.

  1. Protejarea copilului de informațiile din dosarul de divorț.

Poate cea mai mare greșeală văzută de mine vreodată a fost încercarea aberantă de a atrage un copil de partea unuia dintre părinți. Dincolo de faptul că este o atrocitate, acest lucru este riscant chiar pentru părintele care face asta, de multe ori copiii ajungând adolescenți rebeli, imposibil de stăpânit, plini de dispreț față de ambii părinți și față de orice fel de autoritate. Și nu prea poți să îi condamni, nu-i așa? Psihicul unui copil nu are capacitatea de a selecta informația, de a o abstractiza. Copilul preia ca atare orice informație venită din partea unui părinte. ”Mama e rea” sau ”tata este rău” sunt idei care odată inoculate, rămân în mintea unui copil ca adevăruri de nestrămutat, dureroase și inefabile. Pe moment, partea rănită va regăsi o satisfacție în răzbunare, prin înlăturarea celuilalt părinte, însă pe termen lung, satisfacția se va transforma în regret. Prin urmare, nu îi spuneți copilul absolut nimic legat de pensia de întreținere, susținerile părinților, declarațiile martorilor etc. Poate pentru unii pare incredibil, dar marea majoritate a părinților nu ascund nimic de urechile copiilor lor, aceștia asistând nemijlocit la discuțiile adultilor, auzind bârfe, acuzații, victimizări și detalii ”picante”. De-a lungul timpului, mi s-a întâmplat chiar ca unii clienți să vină la cabinet însoțiți de copii și să ceară ca aceștia să asiste la consultația juridică pe tema divorțului, sub pretextul că ”știe deja tot.” De aceea, spun categoric, copilul trebuie ferit de astfel de discuții sau altfel, trecem la punctul următor.

  1. Luarea unor măsuri post-traumatice.

După ce a trecut furtuna, e momentul să evaluăm pagubele. Mergem la fața locului și nu putem decât să constatăm: copii care nu s-au dezvoltat armonios și în acord cu vârsta, furie, anxietate, răzvrătire, rezultate slabe la școală, delicvență juvenilă, în cazurile mai grave.

Începem să arătăm cu degetul din nou? Să acuzăm și să ne poziționăm iar în rolul de victime?

Aș spune că mai bine nu. E momentul să ne asumăm cu responsabilitate contribuția și să mai salvăm ce poate fi salvat.

Reintregrarea părintelui în viața copilului, reluarea treptată a relației, în paralel cu psihoterapia, multă răbdare, calm, înțelegere și comunicare. Asta ar fi ideal. Când spun psihoterapie, mă refer la toți membrii familiei, nu doar la minor, pe principiul că ”ar avea copilul o problemă.” Copiii nu au nicio problemă, doar părintii sunt de vină. Și nu o spun cu reproș, dar fără acceptarea unui diagnostic real, nu putem vindeca o rană.

În concluzie, vă recomand să revedeți cele 4 sfaturi cu iz juridic, dar mai ales uman și să vă reconsiderați poziția.

În cazul în care soluții alternative nu există, iar litigiul se impune cu necesitate, Cabinetul de avocatură ”Lucaci Lucia” vă poate oferi asistență și reprezentare juridică în procesele de divorț.

Cu tact, cu răbdare și cu responsabilitate față de toate părțile implicate.

Cere o cotatie / Ai nevoie de ajutor ?

No comments yet.

Leave a comment

Your email address will not be published.